Astăzi având un traseu mai puțin documentat și nu foarte
scurt (vreo 40km) am fost nevoiți să scurtăm poveștile de la cafea, perspectiva
unui traseu necunoscut fiind motivul suficient al acceptării acestui mic
incovenient.
Astfel la orele 8 și
un pic eram din nou în șa către .....Crama Țelna, primul nostru obiectiv de
astăzi. După vreo 9km ce au inclus și o mică deviere de la traseul corect,
mulțumită tehnologiei, am ajuns la primul popas propus Crama Țelna, despre care
am auzit numai lucruri frumoase. Din păcate lacătul ruginit de pe poartă nu
ne-a permis să trăim experiența vizitării unei pivnițe construită în anul 1784
și de supărare am oprit în imediata apropiere a cramei, pe marginea râului Țelna, unde
am făcut o primă degustare din excelentul #vindeighiu pus în coburi de
către Ovidiu- gazda noastră.
Hidratați suficient am
continuat traseul pe două roți pe un drum forestier plin de pietre, de fapt mai
bine zis adevărați bolovani șlefuiți de trecerea vremurilor și probabil de apa
râului Țelna, cursul căruia îl urmărea.
Și am tot urmărit cursul râului Țelna
luptându-ne cu bolovanii ce formau un așa zis drum forestier sau comunal(
DC70) dacă ne luăm după „conul google maps”
cale de vreo 11km până am ajuns pe un
platou montan foarte frumos unde ne-am reîncărcat „bateriile” cu ceva glucide
și lichide fiind cumva psihic mulțumiți că greul a trecut ....
Mulțumirea noastră nu
a fost suficientă astfel încât după prima curbă drumul în pantă abruptă a continuat
încă aproximativ 2 km când a apărut în
față noastră un foarte sănătos gard cu poarta aferentă!!
După câteva ezitări
ne-am luat inima în dinți și având drept aliat atât prietenul nostru google maps cât mai ales valea ce se vedea
după gard am deferecat poarta și dăi la
vale .
Bucuria și veselia
generată de frumusețea traseului de coborâre a fost ușor... ușor estompată atât
de dispariția „în iarbă”a drumului comunal DC70 cât mai ales de apariția unor Cumulonimbus în spatele nostru!
Situația critică ce se
prefigura să apară a determinat întrunirea „celulei de criza” și ...invocarea
ajutorului divin....ajutor ce nu a întârziat să apară sub forma unui staul de
vite proaspăt utilizat ( după miros și urme).
Nu știm cărui sfânt să
îi mulțumim dar cert este că pentru următoarele 2 ore am stat feriți de furtuna
generată de urmăritorii noștri în singurul staul de vite din zonă și admirând
potopul abătut asupra platoului montan .
Odată cu apariția
soarelui am ieșit să admirăm superbul peisaj montan efectuînd totodată și
câteva exerciții de respirație pentru înlocuirea mirosului specific din staul
cu aerul ozonat de munte.
Având în minte norocul ce l-am avut ( atât la propriu cât
și la figurat....unii dintre noi plecând și cu ceva urme de „resturi”pe papuci)
nu au mai contat zonele pline de noroi și apă de pe următorii 4 km până la
Iezerul Ighiel unde pe o suprafață de 5,5ha se întinde cel mai mare lac carstic
din România având o adâncime maximă de 9 metri. Interesant este că lacul nu are scurgere de suprafață drenându-se
subteran, dând naștere pârâului Ighiel.
După un popas și o
mică ședință foto am luat pozițile de coborâre și am urmat cursul pârâului
Ighiel pentru următorii 13km până la ......Pensiunea Casa Negrea.
Aventura de astăzi și
faptul că mâine vom plecam în etapa a doua din „Romania pe bicicletă” au fost
motive suficiente pentru organizarea unei mici petreceri pe terasa pensiunii. .
A fost interesant și
astăzi, cu ceva experiențe ce nu vor fi uitate prea curând ....
Mâine decolăm spre
......Transfăgărășan...
https://strava.app.link/BMDamgRUQ7
Cumulonimbus= Formație de nori denși, de culoare
cenușie-plumburie, de mari dimensiuni, care se dezvoltă pe verticală de la
suprafața pământului până la 10 000 m și aduce furtună cu ploaie și grindină
Comentarii
Trimiteți un comentariu