Mirosul de cafea din sala de mese a pensiunii a reușit în această dimineață să anihileze plăcerea somnului de dimineață astfel încât după binevenita ceașcă de cafea oferită de Ovidiu am purces în coloană organizată către Cealaltă Capitală.

După un traseu de aproximativ 10km ce străbate localitatea Șard, pista de biciclete din Micești am ajuns în Cetatea Bastionară Alba Carolina.

În următoarele 5 ore am pedalat prin fortificația bastionară de la Alba Iulia, cea mai mare cetate din România unde arhitectul italian Giovanni Morando Visconti a pus piatra de temelie în data de 4 noiembrie 1715,rolul cetătii fiind unul militar, de apărare, iar faptul ca nu a fost niciodată cucerită în toată existența ei spune multe despre felul construcției.

În interiorul „stelei”( cetatea având o formă de stea cu șapte colțuri ) am găsit o atmosferă plăcută, relaxantă cu puțini vizitatori, aspect ce nu ne-a deranjat deloc, reușind să vizităm cam toate obiectivele utilizând bicicleta.

În toată această vizită nu am fost singuri....fiind urmăriri îndeaproape de un soare extrem de „iubitor” , atât de cald cu noi încât după vreo 4 ore căutam epuizați o metodă de răcorire .

Și cum avem oleacă de noroc am aflat de la un „admirator al grupului nostru din cetate” că suntem la 3 minute de cea mai bună înghețată artizanală din Alba Iulia!!!

Nu are rost să mai povestim cu ce viteză se schimbau pinioanele astfel încât să fim primii la „Inghețata Lazăr- cu aromă interbelică”.

Odată ajunși am încercat prima dată timizi câte „un glob”.... apoi timiditatea a dispărut și am trecut la numere mai mari ...2 globuri, 3 globuri, 4 globuri .....

Odată răcoriți și privind cetatea cu alți ochi am plecat în același grup organizat către „preamărita pistă ciclabilă Mamut„ aflată la vreo 4 kilometri de Cetatea Alba Carolina în proximitatea Parcului Dendrologic.

Cu imaginea pistelor de bicicletă de prin Europa am ajuns pe Dealul Mamut, zonă unde pe o distanță de aproximativ 5km este construită pista cu o lățime de 3 metri mărginită in partea dreaptă de o alee pietonală, pe care cei dornici de promenade pot să se plimbe. Pista arată destul de bine, cu multe locuri de popas, întreținută, fără denivelări sau gropi.

Dificultatea pistei este una de nivel mediu având un traseu de urcare pe aproximativ 2 km și coborâre pe 3,5 km.....ei aici vine și specificul românesc al pistei ...

După cei aproximativ 3,5km de coborâre brusc și fără nici un fel de semnalizare pista se termină, având doar posibilitatea să te întorci de unde ai venit.....păcat că această inițiativă, extraordinară de altfel, este finalizată tot românește!

Evident că perspectiva celor 3,5km de urcare au determinat reconfigurarea traseului ...prin pădure și pășune ghidați de instinct și google maps către Alba Iulia.

Într-un final am reușit să ajungem, fără prea multe „reconfigurări de traseu” la Ighiu, unde ne aștepta o mămăliguță caldă cu ceva brânză, smântană, cârnați .......

A fost o zi cu un traseu lejer, prin cetatea Alba Carolina care nu doar că este cea mai mare cetate din România dar este de departe cea mai frumos reabilitată, dovadă că și la noi se poate!

Mâine avem o noua aventură, urcăm din nou în șa pentru a străbate Munții Trascaului către Aria Naturală Protejată Iezerul Ighiel

https://strava.app.link/qjLw6cNUQ7